Cheile Bicazului fac parte din Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas, reprezentind o rezervatie naturala complexa fiind delimitate, la nord si nord-vest, de Suhardul Mare 1506 m, iar la sud-est, de Suhardul Mic 1352 m.
S-au format la capatul de nord al Masivului Hasmas, prin actiunea riului Bicaz si a afluentilor sai, desfasurindu-se intre Lacul Rosu in amonte si satul Bicaz-Chei in aval. Cu viteza medie de 2,7 m/s si debit mediu de 7,4 mc/s acesta si-a adincit albia cu citeva sute de metri in rocile calcaroase, pe o lungime de 8 km. Panta de scurgere a apelor este destul de mare, asa incit eroziunea in adincime continua. Spectaculozitatea lor este sporita si de faptul ca ele se ramifica pe toate micile cursuri de apa afluente Bicazului, creindu-se chei cum ar fi:Cheile Laposului, Cheile Sugaului, Cheile Bicajelului.
Cheile Bicajelului : afluentul cel mai important al Bicazului din zona, este Bicajelul, care se formeaza sub Poiana Tarcaului, si are o lungime de 20 km. La capatul aval al pârâului cca.2 km parcurge pârâul o zona de chei similar cu Cheile Bicazului. La 500 m de la confluenta Bicajelului cu Bicazul, putem admira numeroase mici cascade pe care le parcurge zgomotos apa pârâului. Cea mai frumoasa si salbatica zona a acestei chei se afla între Fagetul Ciucului (Cichibiuc) si Piatra Surducelului de la care în amonte parcurge Bicajelul lin, zona satului rasfirat cu acelasi nume. Cu mai mult de 3 km în amonte de la Cheile Bicajelului mai sunt doua chei mai mici: prima se numeste Cheile Duruitoarei sau La Cascada, cu lungimea de 400 m, iar a doua se afla pe drumul ce leaga Lacu Rosu cu Trei Fântâni si se numeste La Bechet, având o lungime de 350 m. Cheile Duruitoarei au de asemenea mici cascade.
Cheile Laposului : afluent de stânga al Bicazului este pârâul Lapos, care de asemenea parcurge o zona stâncoasa deosebit de frumoasa. Sub Piatra Altarului valea Laposului se strâmteazâ, având un sir de mici cascade. Cea mai spectaculoasa parte din aceste chei este însa partea dintre Cusma Laposului si Piatra Altarului. Lungimea totala a cheilor este de 1800 m, ceea mai mare cascada are înaltimea de 25 m.
Cheile Sugaului : in partea superioara a satului Bicaz Chei, în Suteni, în avalul vaii Sugaului se desfasoara Cheile Sugaului, o zona stâncoasa deosebit de frumoasa, sub forma de canion, cu o lungime de 350 m pe care se afla un sir de cascade. Pâna la construirea drumului forestier pe valea Sugaului zona locuita din Bârnadu a fost accesibila numai prin chei. Pentru a facilita accesul localnicii au construit pod în chei, pe bârne transversale care a fost o capodopera a tehnicii populare. Peste drum de la Cheile Sugaului, se afla Stânca lui Stan, formatiune stâncoasa îngusta, care a ramas în urma exploziilor efectuate cu ocazia deschiderii carierei de calcar, din Muntele Surducului.
Pestera Munticelu (Ghiocelul) : Este situata pe teritoriul comunei Bicaz Chei, la 8 km de Lacu Rosu, pe partea stânga a râului Bicaz. Este format din doua sali, dar nu este înca iluminata. Fara ghid poate fi parcursa în 30 de minute. Pestera este rezervatie naturala, unde putem admira frumoase stalagmite si stalagtite. Din pacate, în ultima vreme vizitatorii au facut multe pagube în pestera.
In Cheile Bicazului se disting patru sectoare : la extremitati, “Intre Chei” si “Sfirsitul Cheilor” si altele doua mai spectaculoase, “Politele Bardosului” si “Gatul Iadului”. Inainte de varsarea Bicajelului în Bicaz se afla un pod neterminat, care se numeste Podul Ungurilor, început în anii 1940. Initial podul a fost proiectat pentru ocolirea partii cele mai periculoase a cheilor, Gâtul ladului, dar nu s-a putut termina din cauza razboiului. In stânga podului, se inalta Peretele Bardosului cu Santinela de la Gâtul ladului. De la vârsarea pârâului Bicajel începe cea mai spectaculoasâ zona a cheilor cu o lungime de 800 m, Gâtul ladului, care se strecoara între Piatra Surducului si Peretele Bardosului. Spre capatul aval al Gâtului ladului se afla un pod pe valea Bicazului, deasupra caruia se deschide Pestera Cascadei. Pestera are o lungime de 69 m, asa de strâmta încât se viziteaza numai târâs. In dreapta podului gasim cel mai mare izvor carstic al cheilor, Izvorul Maria, la care ne conduce o carare.Peste drum, pârâul Bardos coboara de sus într-o rigola strâmta. De aici valea se largeste treptat, si în aval întâlnim numai paduri foioase. Cu 2,5 km mai jos, se desfasoara pe directia nord-sud, spectaculoasa creasta a Munticelului, care începând din 1971 este declarata zona ocrotita pe o întindere de 90 hectare. Pe toata lungimea lor se deruleaza imagini de un pitoresc aparte, peisaje inedite in care relieful montan , apele si padurea creaza adevarate feerii.
Peretii de calcar prezinta o interesanta, variata si dura priveliste in care fete netede alterneaza cu colti de stanca, crapaturi, grote care uimesc prin salbaticie privirile trecatorilor. Cu unele inaltimi de 300-400 m, acestia cuprind si unele stanci mai deosebite: Piatra Surducului, Poarta de Piatra, Politele Bardosului, Piatra Altarului, Piatra Pintestilor si Piatra Arsitei.
Cheile prezinta interes si pentru flora bogata care cuprinde nu mai putin de 300 de specii de plante cu flori, inclusive unele raritati. Dintre speciile lemnoase se impune prezenta cetinei de negi si a tisei ambele fiind raritati in tot lantul carpatic. Pe raul Bicaz si afluientii sai gasim pesti specifici zonei de munte : pastravul indigen, boisteanul.
Cheile sunt strabatute de o sosea nationala modernizata, ce face legatura intre orasele Bicaz si Gheogheni.
|