Una din cele mai raspandite specii de pesti din arealul asiatic si cel est european. La noi in tara il intalnim in toate apele de ses si in cele subcolinare. Conditiile de viata cele mai favorabile pentru crap sunt cursurile inferioare ale bazinelor acvatice mai mari in locurile de ses si deal de mica altitudine, precum si in Delta Dunarii. De asemenea, este specia numarul unu in exploatarile piscicole din tara noastra.
       Crapul prezinta un corp fusiform, usor comprimat lateral, acoperit in majoritatea cazurilor cu solzi mici, cicloizi, cu exceptia unor varietati la care prezenta acestora este sporadica sau lipsesc cu desavarsire. lnotatoarea dorsala este lunga, cu primele trei radii tari, dintre care prima este mai mare si dintata, urmata de 16-21 radii moi. Capul in general mic, prezinta opercule mari, cu suprafata striata. Gura este mica, protactila, cu buze carnoase, avand pe maxilarul superior patru mustati, dintre care doua sunt mai lungi.
Corpul este musculos si indesat, cu linia superioara usor convexa, la care inaltimea se cuprinde de 3,1 pana la 4,2 ori in lungimea corporala.
       Culoarea crapului variaza in functie de mediul de viata asigurat, astfel ca indivizii care traiesc in balti sau iazuri namolite, au nuante rnai inchise, in timp ce crapii care traiesc in ape curgatoare, au culoarea mult mai deschisa. Spinarea este in general neagra-cenusie, cu usoare reflexe verzui, partile laterale sunt de culoare aurie sau galbuie, iar abdomenul albicios. Inotatoarele ventrale si cea anala sunt de nuante rosii-portocalii, iar irisul auriu.
       Dimensiunile frecvente sunt cuprinse intre 40-70 cm lungime si o greutate de 1-4 kg. Se pot intalni insa si exemplare mult mai mari, recordul fiind de 48 kg, atins la varste inaintate.
       Mediul acvatic preferat de crap il reprezinta apele dulci, a caror concentratie de saruri minerale ajunge pana la 0,5 %o, cu mentiunea ca acesta se poate adapta si in apele salmastre.
       Obisnuit, crapul prefera bratele moarte, cele cu curs lent, baltile, lacurile si respectiv Delta Dunarii. Prefera zonele linistite, cu ape care vara se incalzesc pana la 25- 30° C. Refugiul este in zonele cu vegetatie subacvatica bogata, papura, stuf, etc.
       Specie omnivora, se hraneste cu biomasa bentala, completata de zooplancton si foarte recunoscatoare la hrana suplimentara. Puietul se hranste la inceput cu plancton, apoi devine benctonofag, consumand larve de insecte, viermi, stadii tinere de moluste, etc. Consumul de hrana naturala este mult influentat de temperatura apei, fiind mai mare primavara, cand apa are o temperatura mai scazuta si se reduce vara, la temperaturi care depasesc 25° C. Scaderea temperaturii apei la valori de sub 5° C, determina iernarea crapului in asa-zisa stare de hibernare. Pe durata iernarii, crapul pierde intre 5-15 % din greutatea corporala, in funclie de varsta si de couditiile de iernare asigurate.
       Reproducerea crapului are loc in mod obisnuit in luna mai, dar se poate intarzia chiar pana in luna iunie, in functie de evolutia temperaturii apei, care declanseaza actul depunerii pontei incepand cu temperatura de 18° C. Reproducerea este de tip portionat si sincrona, icrele fiind depuse in 3-4 portii, din care 75 % in luna mai si diferenta in 2-3 portii in lunile iunie si iulie. Icrele neeliminate din diferite motive, se resorb.
Obisnuit, o femela depune 60000-80000 icre pe kg greutate vie, cu un diametru de 1-1,2 mm si de culoare galbena, pe vegetatie proaspat inundata. Incubatia icrelor dureaza 3-5 zile.Crapul este o specie ce se deplaseaza in general pe un areal redus, find stabil locului, pe care-1 paraseste numal fortat. In perioada de reproducere se deplaseaza in zonele proaspat inundate, unde are loc depunerea icrelor, perioada in care nu se hraneste.