Cu mici exceptii, este raspandit in toata Europa, iar in tara noastra il intalnim in raurile de munte in aval de zona pastravului, evitand portiunile prea rapide si cascadele, preferand apa ceva mai adanca si mai domoala, cu fundul pietros.
      Reprezentant al salmonidelor, se distinge usor de celelalte specii prin talia sa eleganta, formatul fusiform si inotatoarea sa dorsala foarte evidenta, stropita cu mai multe puncte galben-verzui sau negre, asezate pe 3-4 randuri. Obisnuit, are o lungime de 30-35 cm, rareori ajungand pana la 50 cm si o greutate de 400-500 g, dar si 1 kg si chiar peste. Gura este mica, transversala si usor protactila, tapetata cu dinti mici, ascutiti, dispusi pe un singur rand pe maxilare si cite o grupa de dinti marunti pe prevomer si palatine. Linia laterala este completa, aproape rectilinie, iar corpul este acoperit de solzi cicloizi bine fixati, cu dimensiuni mai reduse pe partea ventrala. Inotatoarea dorsala este foarte bine dezvoltata, cu marginea rotunjita in partea anterioara si dreapta in cea posterioara. Pectoralele sunt ascutite, iar ventralele usor rotunjite. Marginea analei este convexa anterior si concava posterior. Asemanator celorlalte salmonide si lipanul prezinta inotatoarea adipoasa. Capul si partea dorsala este cafenie, laturile corpului galbene cu luciu metalic sau argintii cu reflexe vinetii, pe partea ventrala alba-argintie, batand in unele cazuri pana la rosu. Pe partile laterale a jumatatii anterioare a corpului sunt prezente o serie de puncte sau dungulite cafeniu-inchis, ventrala si anala roz-violaceu, iar dorsala cenusie cu pete dispuse sub forma unor dungi longitudinale.
      Ajunge la maturitatea reproductiva la 3 ani, cand primavara, incepand din martie pana in aprilie, femela depune 6000-7000 icre/kg greutate vie, de culoare galben-portocalie, cu diametru de 2,5-3,5 mm. Incubatia dureaza 20-30 zile, dupa care are loc eclozionarea. Puietul se hraneste la inceput cu microorganisme, dupa care trece treptat la consumul de larve de insecte acvatice, insecte aeriene, crustacee, dar ocazional cu icre si puiet de peste.
      Prefera sa stea in curentul slab al unor bulboane , sub crengi cazute in apa sau chiar sub mal, de unde pandeste victima. in sezonul rece, cauta locurile mai adanci., mai linintite si mai sigure.
      Lipanul isi cauta hrana atat in interiorul apei, cat si in afara acesteia. Insectele aeriene le prinde din zbor, sarind afara din apa, deosebit de spectaculos.
      Lipanul este unul din cei mal valorosi pesti din apele de munte, gustul carnii fiind considerat chiar superior celui de pastrav. Se pescuieste in exclusivitate cu undita si reprezinta unul dintre cei mai spectaculosi pesti in pescuitul sportiv.