Lacurile din nordul Europei, din Alpi si Caucaz, sunt locurile ideale pentru aceasta specie La noi in tara este intalnit in Lacul Rosu, Bicaz si alte cateva, in care a fost populat mai recent.
      Sub raportul formatului corporal, am putea spune ca este practic identic cu pastravul indigen. Se deosebeste de acesta prin dimensiunile in general superioare, ajungand la 50-80 cm si 10-15 kg. Culoarea pastravului de lac este argintie pe partile laterale, verzui sau cenusii pe partea dorsala si alba pe abdomen. In treimea superioara a corpului se remarca prezenta unor pete de culoare neagra, de diferite marimi, mai mult sau mai putin rotunde. Culoarea este mult intensificata in perioada de reproducere, dar variaza si in functie de parametri mediali.
      Specie ceva mai tardiva comparativ cu celelalte specii de pastravi, atinge maturitatea sexuala la 6-7 ani, insa are o longevitate mare, depasind cu usurinta 20 de ani. Se dezvolta bine in lacurile in care se varsa paraie cu debite mari, ce vehiculeaza si o parte din hrana pe care o consuma special.
      Se reproduce incepand cu inceputul toamnei si pana iarna,. in functie de temperatura apei. Depune cca. 1000-2000 icre/ kg greutate vie, cu un diametru de 5-6 mm.
      Se hraneste cu zooplancton si alte specii de pesti, insecte si chiar propria progenitura.
      Peste rapitor, se reproduce atat in lacuri, cat si pe afluentii care aprovizioneaza lacul. Se dezvolta foarte bine acolo unde sunt si alte specii de pesti, care de fapt constitute hrana lui preferata.
      Tinand cont de aparitia numeroaselor lacuri de acumulare, pe langa cele naturale, pastravul de lac poate fi o solutie pentru imbogatirea faunei piscicole. Carnea este deosebit de gustoasa si mult apreciata de consumatori.