Platica face parte din randul pestilor de talie mijlocie spre mare si o gasim raspandita in toate apele dulci ale Europei care au o anumita adancime. La noi in tara este prezenta in Dunare, in lacurile si baltile din zonele de ses sau  zona inferioara a raurilor
      Platica are corpul inalt si putemic comprimat medio-lateral, insusiri care permit o identificare rapida si sigura. Capul este mic, reprezentand doar 21-25 la suta din lungimea corpului. Ochii sunt relativ mici, situati in jumatatea anterioara a capului. Fruntea este lata, usor bombata, gura mica, subterminala, adaptata comportamentului alimentar. Obisnuit, atinge 25-50 cm, dar uneori si 70 cm, respectiv 4-10 kg. In apele curgatoare, platica are o culoare argintie pe partile laterale sau usor galbuie, in balti, culoarea este ruginie, iar in lacurile adanci, bruna.
Inotatoarea anala este lata si se extinde de la anus pana aproape de inotatoarea caudala. Aceasta insusire specifica de altfel platicii, ne permite sa o putem identifica destul de usor.
      Platica se reproduce in lunile aprilie-mai, pe terenuri proaspat inundate sau pe vegetatia de pe malul baltilor. Specie extrem de sperioasa, nu trebuie deranjata in perioada de reproducere, deoarece se poate usor compromite inmultirea.
      Se hraneste cu vegetatie acvatica, larve de insecte, crustacei, fara a renunta la icrele unor alte specii de pesti.
      Traieste mai mult in straturile profunde ale apei, preferand apa adanca, linistita, bogata in substanle minerale. Exemplarele din Dunare patrund primavara in balti si lacuri si se reintorc toamna, iar in baltile si lacurile izolate este sedentara.
      Pescuitul la aceasta specie se face cu foarte multa atentie, muscatura simtindu-se prin punerea "pe lat " a plutei.
      Cu toate ca este raspandita pe un areal larg, ea prezinta o importanta mai modesta, deoarece efectivele au scazut simtitor. Carnea de platica este alba, gustoasa, insa are oase multe.