Specie de talie mica, este larg raspandita si supusa unei puternice variabilitati, atat geografice, cat si ecologice. Este prezent in apele din intreaga Europa, iar la noi in tara il intalnim in toate apele, de la munte pana la ses.
      Porcusorul are corpul fusiform, comprimat usor medio-lateral si acoperit cu solzi cicloizi mijlocii. Capul este puternic, botul obtuz, fruntea bombata, gura este inferioara, semilunara. La comisura buzelor este prezenta cate o mustata, in general scurta. Ochii sunt rnici, amplasati pe partile laterale ale capului, in treimea lui superioara. Corpul are o lungime de 6-12 cm si o greutate de 10-30 g. Fata superioara a corpului este cenusie-verzuie inchisa, avand regiunea capului cea mai intens pigmentata. Pe flancuri se pot sesiza 7-10 pete de culoare inchisa, de marimi variabile. Pe inotatoarele dorsala si caudala sunt prezente pete intunecate, asezate pe mai multe randuri. Solzii de la nivelul liniei laterale sunt tiviti cu negru si cu doua pete de culoare inchisa, amplasate una sus si una jos. Pe partea ventrala, culoarea este alb-galbuie. Pigmentatia este mai intensa in apele bogate in substante organice.
      Se reproduce din aprilie pana in iunie, cand femela depune 1000-3000 icre de culoare rozalie si un diametru de 2 mm. Icrele sunt depuse pe pietre in zone cu curent putemic, dar se reproduce si in ape statatoare. Pentru unele zone, reproducerea se prelungeste pana in iulie.
      Se hraneste cu larve de insecte, purici de apa, viermi si moluste, iar uneori consuma si alge.
      Specie foarte plastica, se adapteaza usor la cele mai diverse conditii, atat in apele curgatoare, cat si in cele stagnante, de preferinta in cele care au contact direct cu apele curgatoare. Prezinta o variabilitate morfologica mare chiar si pe cursul aceluiasi rau, in amonte, exemplarele au corpul mai alungit comparativ cu cele din zona din aval. Prefera paraiele mici, mai rnult sau mai putin maloase din regiunea submontana si colinara, sau cursurile superioare ale raurilor mici ce izvorasc la campie. Pentru iernat, isi cauta locuri adanci, infigandu-se in substrat si amortind acolo pana primavara.
      Fiind o specie de talie si greutate mica, nu prezinta importanta economica decat locala, desi carnea este destul de apreciata.