Scobarul este unul din pestii cei mai raspanditi in apele noastre de ses, de deal si submontane. In prezent este pestele cel mai bine reprezentat, fiind o specie cu un bun coeficient de inmultire si de prezenta in apele noastre mai putin poluate. Scobarul este printre putinele specii care s-a adaptat si in apele usor poluate in urma deversarilor reziduale, hranindu-se cu perifitonul care se dezvolta din abundenta in aceste ape.
      Specie de talie mijlocie, are o lungime de 25-30 cm, dar poate atinge si dimensiuni ceva mai mari. Greutatea medie este de 400-700 g, cu maxime de 1,5-2 kg. Corpul este alungit, cu capul comprimat medio-lateral, botul lung si buzele groase si carnoase. Maxilarul superior este ceva mai lung comparativ cu cel inferior, de unde si aspectul mai particular pe care-l are. Peritoneul este negru, ceea ce i-a atras si denumirea populara de “mate negre”. Buzele tari si taioase, acoperite cu un strat cornos, permit scobarului sa rada cu usurinta perifitonul de pe pietre. In cavitatea bucala, dintii faringieni amplasati pe fundul acesteia, completeaza armatura cu care scobarul sfarama hrana pe care alti pesti nu o pot consuma. Pigmentatia pe partea dorsala este verde-maslinie cu reflexe aurii, pe flancuri cenusiu-argintie, iar pe abdomen este argintiu, de unde si unele interpretari eronate, fiind confundat cu alte ciprinide. In regiunea dorsala, uneori sunt prezente puncte mici de culoare neagra. Cu exceptia inotatoarei dorsale celelalte au o culoare rosie-sangerie.
      Scobarul se hraneste mai mult cu alge, pe care le rade de pe pietrele situate la nivelul vetrei bazinului. Primavara se hraneste cu viermi si icrele altor specii de pesti, vara mai ales cu alge, iar toamna, cu larvele unor insecte.  
      Maturitatea sexuala este atinsa la 3 ani in cazul masculilor si 4 ani la femele. Se reproduce in perioada aprilie-mai, cand migreaza din zona colinara in raurile si paraiele de munte, cu apa rece si limpede, unde o femela depune 50000-100000 icre, cu un diametru de 1,5 mm, care se lipesc de pietrele de pe vatra bazinului. In tot timpul perioadei de reproducere, pestii sunt intr-o stare de epuizare fizica, considerent pentru care pot fi prinsi mult mai usor, chiar si cu mana. Durata incubatiei este de 6-10 zile, larvele si alevinii se hranesc cu rezervele sacului vitelin si apoi cu mici organisme planctonice, trecand treptat la consumarea algelor.
      De cum vine primavara, pestii pornesc spre zonele din amonte, in vederea reproducerii. Masculii in aceasta perioada prezinta pe cap si pe partea dorsal butoni de culoare alba, adevarate perle ale dragostei.